Banat

Cazanele Dunării

Cazanele Dunării reprezintă porţiunea de defileu a fluviului, între localităţile Dubova şi Ogradena, unde apa este forţată să treacă printre munţi. Aici lăţimea Dunării se îngustează, iar fluviul intră în România bolborosind. Curenţii din adâncuri sunt extrem de puternici, la suprafaţă apa dând aparenţa de fierbere., de unde și numele de cazane. Barajul de la Porţile de Fier a mai încetinit din viteza curentului, care depăşea 18 km/h. De ambele părți ale satului Dubova, stâncile prăpăstioase ale Cazanelor Dunării se înalță la 250 m deasupra fluviului care înaintează tumultos. Peisajul este impresionant. Vegetația abundentă, mediteraneană, se catără prin crăpăturile stâncilor.

Chipul lui Decebal

Cea mai mare sculptură realizată în piatră de pe teritoriul Europei a fost finanţată şi promovată de omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan. A durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpinişti să o termine, realizarea ei costând în final, peste un milion de dolari. Executarea lucrării s-a desfăşurat în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. Sub Chipul lui Decebal este săpată în stâncă inscripţia, în latină: DECEBAL REX - DRAGAN FECIT (Regele Decebal – făcută de Drăgan). Istoricul pasionat de cultură dacă a vrut astfel să susţină contribuţia românească la cultura europeană și să valorifice trecutul traco-dac al ţării.

Tabula Traiana

Chiar în fața statuii, dar pe malul sârbesc, se găsește de aproape 2000 ani o placă memoriala antică ("Tabula Traiana"), monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105.

Băile Herculane

Stațiunea Băile Herculane își trage numele de la legenda romană a lui Hercule, care și-a vindecat rănile pricinuite de Hidră îmbăindu-se aici. Cele nouă izvoare cu conținut divers de minerale și temperaturi de 36-60°C sunt folosite în tratamentul mai multor afecțiuni. În sec al XIX-lea, patronajul regal a făcut din Herculane una dintre cele mai la modă stațiuni din Europa. Stațiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta (Sisi). În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”. Deși la ora actuală minunatele clădiri baroce au devenit ruine care așteaptă reabilitarea, valoarea arhitecturală a stațiunii este inestimabilă, iar peisajele de vis.

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr este unul dintre cele mai frumoase locuri din ţara noastră. Cei de la site-ul „The World Geography“,  au fost atât de impresionaţi de micuţa cascadă românească, încât au plasat-o în fruntea topului cascadelor unice în lume, iar publicaţia „Huffington Post” a numit-o “un loc magic, desprins parcă din basme”. Cascada Bigăr face parte din Parcul Natural Cheile Nerei-Beușnita. Apa care formează cascada izvorăște de la 200 de metri altitudine și se varsă în râul Miniş peste un con calcaros acoperit cu muşchi, formând o perdea de apă la baza conului și un colț de natură de o frumusețe unică. Cascada este situată exact pe paralela 45, ceea ce este, de asemenea, unic.

Linia ferată Oravița - Anina

Linia ferată Oravița - Anina este prima cale ferată montană de pe teritoriul României şi poate şi cea mai frumoasă. Pe 35 km întâlnim nu mai puțin de 85 de poduri și tuneluri 14. Construită în timpul Imperiului Austriac, reprezintă un monument cultural unic in România, precum şi o realizare tehnică deosebită. A primit supranumele de “Semmeringul bănățean” datorită asemănării cu faimoasa cale ferată Semmering din Austria, construită doar câţiva ani mai devreme. Astăzi, trenul care circulă pe această rută este format dintr-o locomotiva româneasca construită special pentru linia Oraviţa - Anina şi doua vagoane cu bănci din lemn, construite în anul 1914. Vagoanele au fost reconditionate de mai multe ori, carcasa şi interiorul au rămas însă neschimbate, pastrând farmecul de altă dată. Viteza medie a trenului este de 17 km/h, distanţa dintre Oraviţa şi Anina este parcursă în circa 2 ore.

Morile de apă de la Rudăria

La poalele Munţilor Almăjului din Banatul Montan, localitatea Rudăria îşi trăieşte veacurile pe nişte ritmuri mai puţin obişnuite: scrâşniturile pietrelor de moară în vuietul râului. În Complexul Mulinologic de la Rudăria, recent restaurat sub patronajul Muzeului "Astra" din Sibiu și aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO, se găsesc 22 de mori cu ciutură pe care rudărenii le păstrează ca pe o adevărată comoară.

Timișoara

Timișoara are o îndelungată tradiție ca cel mai prosper și dezvoltat dintre orașele bănățene, fiind primul din România cu canal navigabil și cel dintâi din Europa în care s-a introdus iluminatul stradal, precum și unul dintre primele din lume cu tramvaie trase de cai. Începând cu sec. al XIV-lea, Timișoara a servit drept capital a Banatului, având rol-cheie în campaniile duse de Iancu de Hunedoara împotriva turcilor, care au cucerit orașul în 1552, domnind de aici asupra ținuturilor învecinate, până în 1716. Habsburgii, care i-au alungat, s-au dovedit a fi stăpâni relative blânzi în următoarele două secole, perioadă în care orașul și-a dobândit multe dintre trăsăturile specifice.

Drobeta-Turnu Severin

Orașul are origini străvechi, fiind întemeiat de daci pe Dunăre, acum peste 2000 de ani, sub numele de Drobeta. Cuceritorii romani au lăsat urme mai vizibile., dintre care se remarcă piciorul Podului lui Traian, construit peste Dunăre de către arhitectul Apollodor din Damasc, la ordinele împăratului, în 103–105 d. Hr. Două cioturi din acest edificiu impunător sunt încă vizibile din incinta Muzeului Porțile de Fier. În jurul muzeului pot fi văzute ruinele băilor romane și ale castrului ridicat de cuceritori pentru apărarea podului peste Dunăre.

Porțile de Fier

Porțile de Fier este un defileu al Dunării străjuit de stânci prăpăstioase. În trecut, avea o faimă îngrozitoare, din cauza cataractelor, vâltorilor și bancurilor care îngeunau și restricționau navigația. Odată cu ridicarea celui mai mare baraj hidroenergetic din Europa, fluviul a fost pe deplin îmblânzit. Conceput în 1956 ca proiect în parteneriat româno-iugoslav, hidrocentrala Porțile de Fier I a implicat contribuția ambelor părți, cu sisteme de turbine și ecluze pe maluri, legate printr-un baraj deversor și un pod care funcționează ca șosea internațională. Lucrările de execuție s-au întins pe perioada 1960-1972 și au ridicat nivelul fluviului cu 33 m. Barajul a scufundat două locuri deosebite – insula Ada Kaleh și Orșova Veche și au redus debitul maxim al Dunării.